PREZENTAREA  JUDEŢULUI  IALOMIŢA

ÎNFIINŢARE

Judeţul Ialomiţa este unitate administrativ – teritorială, reînfiinţat prin Legea nr.2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului României. Actuala delimitare a judeţului Ialomiţa s-a făcut prin Decretul nr.15/23.01.1981 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea organizării administrative a teritoriului României, ţinându-se seama de condiţiile geografice, economice, social-politice, etnice şi de legăturile culturale şi tradiţionale ale populaţiei.

Ca unitate administrativ-teritorială, judeţul Ialomiţa are calitatea de persoană juridică de drept public, având un patrimoniu propriu şi capacitate juridică deplină.

AŞEZARE GEOGRAFICĂ ŞI SUPRAFAŢĂ

Situare

Judeţul Ialomiţa se află în partea de sud-est a ţării, în Câmpia Bărăganului, diviziune estică a Câmpiei Române, pe cursul inferior al Ialomiţei şi la interferenţa unor vechi şi importante drumuri comerciale, prin care capitala ţării este legată cu Moldova şi cu litoralul Mării Negre.

Coordonate geografice

Coordonate geografice extreme în care judeţul Ialomiţa este încadrat sunt următoarele:

·        spre Nord - 44°51˘ latitudine nordică (la nord de satul Malu Roşu, comuna Jilavele);

·        spre Sud  - 44°20˘ latitudine nordică (la sud de cartierul Buliga, municipiul Feteşti);

·        spre Est - 28°06˘ longitudine estică (la est de satul Retezatu, comuna Stelnica);

·        spre Vest - 26°18˘ longitudine estică (la vest de satul Răsimnicea, comuna Brazii).

Vecinii judeţului Ialomiţa sunt :

·        la Nord - judeţele Brăila şi Buzău ;

·        la Nord-Vest – judeţul Prahova ;

·        la Vest – judeţul Ilfov ;

·        la Sud – judeţul Călăraşi ;

·        la Est – judeţul Constanţa.

Suprafaţa totală a judeţului Ialomiţa este de 4.453 km² (445.289 ha.), din care : 3.736 km² suprafaţă agricolă, 258 km² suprafaţă cu vegetaţie forestieră, 389 km² terenuri cu altă destinaţie şi aproape 69 km² terenuri neproductive.

STRUCTURA ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ

Judeţul Ialomiţa are în componenţa sa 3 municipii încadrate, potrivit legii, ca localităţi de rengul II: Slobozia, Urziceni şi Feteşti, 4 oraşe: Ţăndărei, Amara, Căzăneşti, Fierbinţi-Tîrg care au rangul III şi 57 de comune, cu un total de 121 de sate (57 de sate - cele reşedinţă de comună - având gradul IV, iar restul de sate având rangul V).

Reşedinţa judeţului Ialomiţa este municipiul Slobozia.

ÎNSEMNELE JUDEŢULUI IALOMIŢA

Stema judeţului Ialomiţa a fost aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1380/06.12.2002 şi este următoarea :

Descrierea stemei

Stema judeţului Ialomiţa se compune dintr-un scut tripartit tăiat.

• În primul cartier, pe fond roşu, se află a cahla cu însemnul crucii, din aur.

• În al doilea cartier, pe fond albastru, un snop de grîu, din aur, plutind pe o  apă.

• În al treilea cartier, un pod negru, cu balustrada din argint, plutind pe o apă vălurită din argint şi albastru.

Semnificaţia elementelor însumate

Cahla cu cruce, recenta descoperire arheologică, demonstrează că în perioada Evului Mediu în zonă creştinismul era cunoscut; snopul de grâu simbolizează faptul că judeţul Ialomiţa a fost şi este grânarul ţării, fiind folosit drept simbol în vechea stemă a judeţului din perioada antebelică.

Podul simbolizează permanentizarea legăturii economice şi social-culturale dintre Transilvania şi Dobrogea; apa simbolizează bogăţia naturală a judeţului.

Folosirea stemei judeţului Ialomiţa

Stema judeţului Ialomiţa va fi expusă pe frontispiciul clădirii în care se află sediul Consiliului Judeţean Ialomiţa, precum şi în interiorul acestuia, în locuri anume stabilite.

Stema judeţului se aşează în dreapta stemei României, privind stemele din faţă şi va fi de mărime inferioară.

Stema judeţului Ialomiţa poate fi reprodusă pe corespondenţa oficială a Consiliului Judeţean Ialomiţa, pe alte acte emise de către acesta, pe indicatoarele care marchează intrarea în judeţ şi pe alte materiale promoţionale.

REPERE CRONOLOGICE DIN ISTORIA JUDEŢULUI IALOMIŢA

Condiţiile naturale propice de care dispune zona aferentă judeţului Ialomiţa au determinat ca acest teritoriu să fie o străveche vatră de locuire şi cultură românească.

Dovezile arheologice din timpuri imemoriale şi, mai târziu, documentele scrise au permis identificarea următoarelor repere cronologice din istoria ţinuturilor Ialomiţei :

Epoca veche (paleoliticul, neoliticul, epoca bronzului şi epoca fierului) este reprezentată prin numeroase descoperiri arheologice de la Piscul Crăsani, Oraşul de Floci, Dridu, Borduşani, Slobozia, Feteşti, Amara, Bora, Miloşeşti, Borduşelu, Copuzu, Căzăneşti, Ciulniţa, Malu Roşu, Fierbinţi, Platoneşti, Coşereni care aduc mărturia unei unor culturi specifice (uneltele din silex, piatră şlefuită, vase şi figurine zoomorfe, statuete şi vase de lut incizate sau pictate cu grafit alb sau roşu, unelte agricole primitive) şi a ocupaţiilor populaţiei (agricultura, creşterea animalelor, olărit, aveau legături şi schimburi culturale cu lumea heladică şi miceniană) ce constituia un ansamblu unitar din punct de vedere al trăsăturilor materiale, etnice, culturale şi spirituale.

Cultura geto-dacă este rezultatul îmbinării factorului cultural local cu influenţe externe din lumea greacă, scitică, tracică, celtică, illirică şi romană. În judeţul Ialomiţa prezenţa populaţiei scitice este dovedită de descoperirile făcute în localităţile Hagieni, Ograda, Făcăeni, Gheorghe Doja şi Maia Maltezi. O comunitate scitică, cunoscută sub numele de napcii, a existat şi în Bărăgan, fiind asimilată de populaţia  geto-dacică superioară numeric şi cultural.

Triburile geto-dacice din zonă au avut strânse legături cu tracii din dreapta Dunării, dar mai ales cu grecii de pe malul Pontului Euxin: Histria, Callatis şi Tomis. La Piscul Crăsani au fost găsite peste 40 de amfore provenind din Thosos, Rhodos şi Eridos, iar cele de la Ţăndărei şi Făcăeni sunt aduse din Heracleea Pontică.

Cercetările arheologice efectuate în judeţul Ialomiţa au pus în evidenţă existenţa a 48 de aşezări getice situate pe cursul principalelor ape curgătoare: Ialomiţa, Prahova, braţul Borcea, precum şi în jurul lacurilor Dridu, Fundaţa, Amara şi Strachina, etc. care  au oferit cadrul fizico-geografic propice dezvoltării vieţii sociale, economice şi culturale.

Cetatea geto-dacică fortificată de la Piscul Crăsani, situată pe malul drept al râului Ialomiţa, pe un pinten de deal, între satele Copuzu şi Crăsani din comuna Balaciu, înconjurată de râpe adânci pe trei laturi care o făceau greu de cucerit, a cunoscut o puternică înflorire în sec. II – I î. Hr., când au apărut şi s-au dezvoltat în jurul cetăţii : aşezări civile cu un bogat inventar agricol, casnic şi meşteşugăresc şi a avut o contribuţie importantă realizarea statului geto-dac centralizat şi independent condus de Burebista.

Un loc aparte îl ocupă altarul de la Piscul Crăsani, ceramică de o mare bogăţie de forme, ornamente şi morminte.

Cultura Dridu

După cucerirea Daciei de către romani continuitatea de locuire pe aceste meleaguri este atestată de descoperirile de la Fierbinţi – Tîrg, Luciu şi Vlădeni. Populaţia daco-română şi apoi românească a lăsat aici urme deosebit de caracteristice la Dridu, centrul culturii cu acelaşi nume (sec. VIII – XI), fapt ce demonstrează nivelul de dezvoltare social-economică al populaţiei din spaţiul Bărăganului Ialomiţean.

Pentru perioada feudalismului timpuriu ( sec. VI – XIV) au fost semnalate, în urma cercetărilor, 30 de aşezări, printre care amintim: Dridu, Oraşul de  Floci (1431), Alexeni (1431), Stelnica, Borduşani, Făcăeni, Vlădeni, Frăţileşti (1467), Slobozia (1514), Feteşti (1528), ş.a.

Oraşul de Floci, prima capitală a Ialomiţei, devine în sec. XVI – XVII un important centru economic, politic şi cultural al Ţării Româneşti. Aici s-a născut în anul 1558, cum consemnează cronica lui Radu Popescu, cel ce avea să fie numit Mihai Viteazul, unificatorul celor trei provincii româneşti : Ţara Românească, Moldova şi Ardealul.

În feudalismul dezvoltat târziu din secolele XVI – XVIII văile Ialomiţei şi Dunării cunosc o intensă populare şi astfel apar aşezările de la Feteşti, Slobozia, Urziceni, Ţăndărei, Bora, Broşteni, Ciulniţa, Sărăţeni, Bueşti, Bărbuleşti, Armăşeşti, Borduşani, Piatra, Vlădeni, majoritatea dintre ele fiind sate de oameni liberi.

În secolul al XIX – lea se accentuează popularea Bărăganului, cu numeroase stâne, târle, armane, multe dintre ele transformate mai apoi în sate. Dar cele mai multe sate au apărut ca urmare a împroprietăririi ţăranilor cu pământ în anii 1864, 1881, 1921, 1945, : Scânteia, Griviţa, Amara, Gheorghe Lazăr, Gheorghe Doja, Tovărăşia, Munteni-Buzău, Movila, locuitorii fiind din Ialomiţa, dar mai ales din judeţele Brăila, Buzău, Prahova, Dâmboviţa, sau din sudul Ardealului.

Ialomiţa a fost prezentă în evenimentele de mare rezonanţă istorică din acest secol : revoluţia burghezo-democratică de la 1848, prin revoluţionarul Ion Catina, unirea Principatelor de la 24 ianuarie 1859, când în Divanul ad-hoc al Ţării Româneşti erau cinci deputaţi de Ialomiţa, în frunte cu Mircea Mălăierul din Fierbinţi, războiul pentru cucerirea independenţei de stat din anii 1877-1878, unde au participat 1200 de ostaşi ialomiţeni şi dintre care s-a distins eroul-locotenent Rădulescu Ilie din Dimieni-Ograda, răscoalele ţărăneşti din 1888, începute la Urziceni şi cu ecou în Armăşeşti, Broşteni, Alexeni, Condeeşti, Miloşeşti, Misleanu, Griviţa şi Slobozia, primul război mondial (1916-1918) şi cel de-al doilea război mondial (1941-1945), în care jertfa a mii de ostaşi din Ialomiţa a fost pusă la temelia apărării şi eliberării ţării.

Perioada 1945-1989 este marcată la începutul ei de dictatura militară şi apoi de cea comunistă, când tradiţiile democratice au fost înlocuite şi în Ialomiţa cu structuri administrative, economice şi politice impuse după modelul sovietic. A fost etatizată întreaga economie şi cooperativizată agricultura. Obiectiv privind realitatea istorică, nu se poate să nu remarcăm faptul că Ialomiţa a trecut prin profunde transformări economice-sociale marcate prin industrializarea accentuată şi schimbarea structurii şi repartizării sociale a populaţiei judeţului.

După evenimentele din decembrie 1989, viaţa economico-socială a judeţului Ialomiţa a încercat să se adapteze rigorilor tranziţiei şi economiei de piaţă. Situaţia dificilă de astăzi impune necesitatea imperativă de unire a eforturilor pentru a găsi soluţii ca judeţul Ialomiţa să-şi afle resurse de redresare economică şi socială care să asigure semnele demnităţii şi bunăstării pentru locuitorii săi.

SCURT ISTORIC ADMINISTRATIV

Prima atestare documentară

Ca unitate administrativ-teritorială judeţul Ialomiţa este menţionat în anul 1470, când era condus de un pârcălab din Oraşul de Floci, aceasta constituind prima atestare documentară.

Organizări şi reorganizări administrativ-teritoriale

Judeţul Ialomiţa a cunoscut de-a lungul timpului peste 30 de reorganizări teritoriale, prin înfiinţări şi desfiinţări de subunităţi administrative, comasări de localităţi, cedări sau primiri de localităţi de la judeţele vecine, prezentate în anexa nr. 3.

Reperele istoriei administraţiei judeţului Ialomiţa se pot sintetiza astfel:

1470 – 1831 – ISPRĂVNICATUL JUDEŢULUI IALOMIŢA, cu prima capitală la Oraşul de Floci, condus de un ispravnic ce avea în subordine zapcii de plasă, căpitanii de margine, funcţionarii isprăvniciei şi judecătorii. La începutul secolului al XVIII-lea capitala judeţului a fost mutată la Urziceni.

1831 – 1863 - OCÂRMUIREA JUDEŢULUI IALOMIŢA, cu capitala la Urziceni până în anul 1833 şi apoi la Călăraşi. Conducerea administrativă era asigurată de un ocârmuitor, un sameş şi un ajutor de sameş, 2 secretari, registrator şi poliţaiul capitalei de judeţ. În perioada 1848 – 1851 denumirea de ocârmuitor este înlocuită cu cea de administrator de judeţ, iar din 1851 se va folosi denumirea de cârmuitor.

1864 – 1949 – PREFECTURA JUDEŢULUI IALOMIŢA, apărută ca urmare a Legii organizării administrativ-teritoriale a ţării din aprilie 1864, dată în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Instituţia era condusă de un prefect şi avea un aparat de lucru format din : directorul prefecturii, biroul administrativ, serviciul tehnic şi serviciul sanitar în perioada 1864 – 1940, şi din cabinetul prefecturii, serviciul administrativ, serviciul financiar şi serviciul tehnic în perioada 1940 – 1949.

1949 – 1952 – COMITETUL PROVIZORIU AL REGIUNII IALOMIŢA şi SFATUL POPULAR AL REGIUNII IALOMIŢA, conduse de un preşedinte.

septembrie 1952 – februarie 1968 judeţul este desfiinţat şi înglobat regiunilor Bucureşti, Ploieşti şi Constanţa.

februarie 1968 – decembrie 1989 – CONSILIUL POPULAR AL JUDEŢULUI IALOMIŢA, condus de Comitetul executiv şi de un preşedinte, un prim-vicepreşedinte, vicepreşedinţii şi de un secretar. Aparatul de lucru era format din secţii, servicii şi birouri. Reşedinţa judeţului a fost stabilită la Slobozia.

decembrie 1989 – martie 1990 – PRIMĂRIA JUDEŢULUI IALOMIŢA, condusă de un primar, viceprimari şi secretar. Aparatul de specialitate era format din direcţii, servicii, birouri şi compartimente.

martie 1990 – până în prezent – PREFECTURA JUDEŢULUI IALOMIŢA, condusă de un prefect şi un subprefect, numiţi de Guvernul României, iar în planul funcţionării serviciilor administrativ-teritoriale de interes judeţean : CONSILIUL JUDEŢEAN IALOMIŢA, condus de un preşedinte şi doi vicepreşedinţi, aleşi de către consilieri judeţeni din rândul acestora, consilieri judeţeni care sunt aleşi de cetăţenii cu drept de vot din judeţul Ialomiţa.

PRINCIPALE DATE GEOGRAFICE ALE JUDEŢULUI IALOMIŢA

Relieful judeţului Ialomiţa poartă amprenta situării sale în diviziunea estică a Câmpiei Române – Bărăganul, fiind dominat de câmpuri tabulare întinse şi lunci. Circa 65% din suprafaţa judeţului aparţine Câmpiei Bărăganului, 15% Luncii Dunării, 9% Câmpiei Vlăsiei şi 11% luncii Ialomiţei şi câmpiei de divagare Argeş – Buzău.

Din punct de vedere geologic, zona Ialomiţei este un bazin de sedimentare maritimă lacustră.

Altitudinal, relieful în judeţ se desfăşoară în trepte de la nord la sud şi de la vest spre est. Zona cea mai înaltă – 91 m se află pe Platoul Hagienilor, lângă satul Platoneşti, ei alăturându-i-se Piscul Crăsani – 81 m şi Câmpul Grindu – 71 m. Altitudinea minimă este de 8 m, în nordul incintei îndiguite a Braţului Borcea.

Clima judeţului Ialomiţa este temperat-continentală caracterizându-se prin veri foarte calde şi ierni foarte reci, printr-o amplitudine termică anuală, diurnă relativ mare şi prin precipitaţii în cantităţi reduse. Durata medie anuală de strălucire a Soarelui este cuprinsă între 2.100 şi 2300 ore, numărul anual de zile cu cer senin este de 110; cu cer noros de 123, iar cu cer acoperit 130 de zile.

Temperatura medie anuală a aerului creşte de la Nord-Vest (10,4⁰ C la Armăşeşti), către Sud-Est (11,1⁰ C la Feteşti). Minima absolută a ajuns până la – 32,5⁰C la Armăşeşti (25 ian.1942), iar maxima absolută până la +44⁰ C la Amara (august 1951), fapt ce determină o amplitudine termică maximă de 76,5⁰C.

Precipitaţiile atmosferice, variază între 400 şi 520 mm/an, cele mai mici fiind repartizate în Lunca Dunării, iar cele mai mari fiind în restul judeţului. Vânturile au ca direcţii dominante nord-est, nord, sud-vest şi sud, dominante fiind crivăţul, austrul, băltăreţul şi suhoveiul.

Umezeala relativă a cerului variază între 74 şi 76%. Dintre fenomenele climatice caracteristice se remarcă îngheţul, bruma şi viscolul, în perioada rece, seceta, roua şi grindina, în perioadele calde ale anului.

Reţeaua hidrografică a judeţului Ialomiţa cuprinde :

• ape curgătoare : Dunărea veche (75 km.), Braţul Borcea (48 km.), Ialomiţa (175 km.), Prahova (30 km.), Cricovu Sărat, Livezile (7 km.), Bisericii (10 km.);

• limane fluviatile : Strachina (5,75 km²), Fundata (3,91 km²), Iezerul (2,16 km²), Şcheauca (1,07 km²), Cotorca (0,72 km²), Jilavele (0,59 km²), Sărăţuica (0,52 km²), Comana (0,43 km²), Maia (0,29 km²), Rogozu (0,26 km²), Ratca, Murgeanca, Valea Ciorii, Cătruneşti, Hagieşti, şi altele.

• lacuri de luncă : Piersica, Bentu, Bataluri, Marsilieni, Bărbătescu ;

• lacuri de albie : Amara (1,68 km²) ;

• lacuri artificiale : Dridu (9,69 km²).

Reţeaua hidrologică este formată din ape freatice potabile, aflate la adâncimi de 2 – 7 m în lunci şi 5 – 30 m în cea mai mare parte a judeţului.

Au fost identificate resurse de apă termală în zonele Amara şi Giurgeni, cu o temperatură de 40⁰C.

RESURSELE NATURALE

Solurile judeţului Ialomiţa sunt cernoziomuri (193.000 ha.), cambice (25.000 ha.) şi brun – roşcat ( 1.000 ha.), solurile aluviale (36.000 ha.) şi solurile sărăturate – solonceacuri şi soloneţuri (800 ha.). şi altele. Majoritatea solurilor sunt favorabile agriculturii constituind una dintre bogăţiile judeţului Ialomiţa.

Resursele subsolului judeţului Ialomiţa sunt reprezentate de :

• petrol şi gaze naturale în perimetrul Urziceni-Colilia-Grindu ;

• loessul cu o textură foarte fină – Urziceni, Ţăndărei, Slobozia, Manasia ;

• nisipul, în zona Hagieni şi albia râurilor ;

• nămolul terapeutic sapropelic la Amara şi Fundata.

• izvoare sulfuroase la Ciulniţa , Perieţi, Amara, Valea Ciorii.

• izvoare termale – Giurgeni, Amara.

Vegetaţia judeţului Ialomiţa are caracter de stepă pe 65% din suprafaţa sa, întâlnindu-se următoarele tipuri :

• de stepă primară la Cocora, Sălcioara, Movila, formată din graminee lipsite de valoare furajeră;

• de silvostepă, în sud-vestul judeţului, cu păduri mari la Groasa, Odaia Călugărului, Sineşti, Deleanca, Morăreanca, unde se înregistrează arborele de stejar pufos şi brumăriu, cer, gârniţă, salcâm ;

• de stepă, cu arbori şi arboret de pădure, regăsiţi în pădurile de la Redea (com. Ion Roată), Cornatele (com. Cosâmbeşti), Besleşti – Popeşti (com. Sudiţi), Ciunga (com. Movila) şi care cuprind frasinul, părul şi mărul pădureţ, ulmul, jugastrul, păducelul, porumbarul, lemnul câinesc, măceşul, cornul, sângerul.

• de luncă : stuf, papură, rogoz, salcie, plop, stejar în Lunca Ialomiţei (Bărcăneşti, Speteni, Alexeni, Slobozia, Bueasca, Andrăşeşti) şi în Lunca Dunării (Borduşani, Săltava, Balaban) ;

• lacustră – orzoaica de baltă, brădişul, lintiţa, coada calului, limba broaştei, săgeata apei, cucuta de apă, piciorul cocorului ;

• alte tipuri : urzica, troscot, pălămida, mohor, muşeţel, coada şoricelului, păpădie, ceapa ciorii, ghiocel, brebenel, etc.

Fauna existentă în judeţul Ialomiţa se poate clasifica astfel :

• animale de stepă şi de pădure : popândăul, hârciog, orbete, şoarecele de câmp, dihor de stepă, iepure de câmp, prepeliţă, potârniche, şoarecele de câmp, nevăstuica, căpriorul, mistreţul, vulpea, şoarecele de pădure, viezurele, iar dintre reptile menţionăm: şarpele rău, şopârla de stepă, şopârla de câmp.

S-au mai semnalat : bizamul, câinele enot, vrabia spaniolă. Până în 1940 (în vestul judeţului) şi 1967 (în estul său) a existat dropia, azi dispărută. Şi spurcaciul a dispărut după 1945.

• păsări, cele mai numeroase fiind : prigoria, fluierarul, dumbrăveanca, ciocârlia, cioara, vrabia, graurul, turturica, guguştiucul, fazanul colorizat, prepeliţa, potârnichea, vrabia, sitarul, lişiţa, raţa sălbatică, şoimul dunărean, etc.

• ihtiofauna este alcătuită din : bibanul, plătică, crap, caracudă, babuşcă, ştiucă, somn, nisetru, morun, etc.

O parte importantă din fauna judeţului Ialomiţa este de valoare şi interes cinegetic, constituind o resursă pentru dezvoltare locală durabilă.

ARIILE PROTEJATE SAU PUSE SUB REGIM PROVIZORIU DE OCROTIRE SPECIALĂ AVIFAUNISTICĂ prin hotărâri ale Consiliului Judeţean Ialomiţa sunt:

a) Aria Lacului Fundata cu o suprafaţă de 391 ha ;

b) Aria lacului Amara cu o suprafaţă de 162 ha ;

c) Aria lacului natural Strachina având o suprafaţă totală de 1000 ha ;

d) Aria lacurilor naturale:   Bentu Mic ( 19,87 ha),    Bentu Mic Cotoi    (18,30 ha) şi  Bentu Mare ( 92,33 ha).

A fost instituit un regim de ocrotire specială şi pentru situl arheologic Popina Borduşani – 1,62 ha, care conservă resturi de cultură materială şi spirituală geto-dacică, pe o grosime de 12 m.

e) „Pădurea de Stejari Seculari – Canton Hăţiş”, amplasată în localitatea Stelnica, care are o suprafaţă de 6,4 ha şi unde aproape 90% din arbori sunt din specia Stejarul brumăriu cu vârsta de circa 300 de ani.

DESTINAŢIA ŞI MODUL DE FOLOSINŢĂ AL TERENURILOR

Suprafaţa totală a judeţului Ialomiţa este de 445.289 ha. din care :

a.       suprafaţa agricolă – 373.690 ha (83,92%) ;

b.       25.855 ha păduri şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră (5,8% );

c.       19.360 ha terenuri sub ape (4,27% ) ;

d.      19.532 ha terenuri cu altă destinaţie : drumuri şi construcţii (4,4%);

e.       6.852 ha terenuri neproductive (1,6%).

Modul de folosinţă a suprafeţei agricole este următorul :

· 348.767 ha teren arabil (93,33% din totalul suprafeţei agricole) ;

·   18.230 ha păşuni + fâneţe (4,87%) ;

·    386 ha livezi (0,1%) ;

·   6.307 ha vii şi pepiniere viticole (1,68%).

În judeţul Ialomiţa 204.293 ha. sunt amenajate pentru irigat (54,67% din suprafaţa arabilă), iar 182.527 ha. pentru desecare (41% din suprafaţa totală).   

POPULAŢIA

La recensămintele organizate în ultimele decenii, populaţia judeţului a înregistrat următoarele cifre:

- 19 decembrie 1912                           172.869 locuitori

-  6 aprilie 1941                                  239.862 locuitori

-  5 ianuarie 1977                                295.965 locuitori

-  7 ianuarie 1992                                306.145 locuitori

-     martie 2002                                  296.486 locuitori

Structura populaţiei de la ultimul recensământ se poate clasifica astfel:

După mediul în care trăiesc :

- în mediul urban trăiesc 115.478 locuitori, reprezentând 38,95% ;

- în mediul rural trăiesc 181.008 locuitori, reprezentând 61,05%.

După sex :

- bărbaţi                      146.340 = 49,36%

- femei                         150.146 = 50,64%

După naţionalitate :

- români                                  282.690 locuitori         - 95,34%

- rromi                                    12.178 locuitori           -   4,1%

- aromâni                                      658 locuitori           -   0,22%

- lipoveni                                      613 locuitori           -   0,2%

- alte 25 de naţionalităţi (maghiari, germani, turci, macedoromâni, greci,           italieni, ucrainieni,  macedoneni slavi, tătari    , ruşi, evrei, sârbi, armeni, saşi, bulgari, polonezi, ceangăi, secui, etc.) – 347 locuitori – 0,11%

După religie, populaţia judeţului la ultimul recensământ se grupa astfel:

- ortodoxă                               - 291.981 locuitori       - 98,48%

- penticostali                            -     1.507 locuitori       -   0,5%

- adventişti de ziua a şaptea     -     1.280 locuitori       -   0,43%

- creştini de rit vechi                -       539 locuitori        -   0,18%

-alte religii (romană-catolică, baptistă, evanghelică, musulmană, reformată, greco-catolică, etc.) -     1179 locuitori  -  0,4 %  

Densitatea populaţiei era în martie 2002 de 67 locuitori/km². Populaţia este grupată în municipiul Slobozia (52.677 locuitori ), Feteşti (33.197 locuitori )şi Urziceni ( 17.089 locuitori ), oraşul Ţăndărei (12.515 locuitori ), iar restul locuiesc în mediul rural ( 181.008 locuitori ).

Structura populaţiei pe grupe de vârste la ultimul recensământ arată că 22,27% au între 0-14 ani, 23,1% au între 15-29 ani, 37,2% au între 30-59 ani, 17,3% au peste 60 de ani.

ECONOMIA

Economia judeţului Ialomiţa reflectă caracteristica resurselor de care dispune, pe suportul producţiei agricole dezvoltându-se, în special, industria alimentară.

Mediul de afaceri este reprezentat la 1 iunie 2005 de un număr de aproape 9976 agenţi economici înmatriculaţi, din care cei mai mulţi sunt constituiţi în societăţi comerciale cu răspundere limitată (5505), asociaţii familiale (1885) şi activităţi cu caracter independent (1851). Repartiţia teritorială a agenţilor economici este: 32% în Slobozia, 14% la Feteşti, 11% la Urziceni, 4% la Ţăndărei, 2% la Amara, 1,5% la Căzăneşti, 1,2% la Fierbinţi şi 34,3% în mediul rural. După domeniul principal de activitate 9,0% agenţi economici desfăşoară activităţi în industrie, 8,8% în agricultură, 3,6% în construcţii, 67,7% în comerţ, 18,9% în servicii.

În judeţ sunt înmatriculate 185 de societăţi comerciale cu participare străină la capitalul social.

Industria judeţului Ialomiţa are ca principale ramuri: producerea îngrăşămintelor chimice, a zahărului, a uleiurilor comestibile, preparatelor din carne şi a conservelor de legume, fructe şi carne, laptelui şi produselor lactate, pîine şi produse de panificaţie, în industria confecţiilor, tricotajelor şi materialelor de construcţii, producerea de aparate electronice, mobilă şi prelucrarea lemnului, producerea alcoolului şi a băuturilor alcoolice, lacuri şi vopseluri, producţie tipografică, etc.

Agricultura în judeţul Ialomiţa este reprezentată de un sector preponderent privat care deţine, ca urmare a aplicării legilor fondului funciar, peste 331.000 ha, adică 95% din suprafaţa agricolă a judeţului.

Judeţul Ialomiţa produce anual, în medie, aproape 900.000 tone cereale, 140.000 de tone plante tehnice, 90.000 de tone legume, etc.

Dispunând de o largă bază cerealieră şi furajeră judeţul Ialomiţa are condiţii şi pentru creşterea animalelor, efectivele însumând aproximativ 46 mii capete bovine, 140 mii capete porcine, 125 mii capete ovine şi caprine, 20 mii capete cabaline, 2,4 milioane păsări şi altele.

Comerţul este preponderent în activitatea agenţilor economici privaţi din judeţ şi el cuprinde întreaga gamă de produse : industriale, alimentare, nealimentare, comercializate en-gros sau en-detail.

Serviciile prestate în judeţul Ialomiţa au crescut ca pondere, s-au diversificat ca domenii şi au atras forţă de muncă disponibilă. Principalele servicii aferente consumatorilor se referă la : hoteluri şi restaurante, transporturi, intermedieri financiare, închirieri de bunuri mobile şi imobile, asistenţă medicală, servicii informatice, servicii personale sau pentru întreprinderi, activităţi recreative, etc.

Sfera serviciilor publice este asigurată în judeţul Ialomiţa de societăţi comerciale şi companii /societăţi naţionale care prestează servicii de interes general.

Turismul în judeţul Ialomiţa are următoarele componente: turism balnear, agroturism, turism cultural şi turism pentru vânătoare şi pescuit.

Baza turistică a judeţului Ialomiţa însumează o capacitate de cazare de peste 6.000 locuri, din care aproape 3.000 de locuri în hoteluri (Select, Paradis, Columbia din Slobozia, Compet şi Mioriţa din Feteşti, Turist din Ţăndărei ), peste 600 locuri în vile şi la motelurile Sineşti, Malu şi Perla din Amara, 2.430 locuri în unităţile de tratament balnear din Amara şi 300 locuri în vilele Taberei şcolare din Amara.

Valorificarea turistică a zonei a pornit de la caracteristicile peisajelor sale geografice, legate îndeosebi de reţeaua hidrografică, cu salba de lacuri şi limane fluviatile, dar şi la poziţia de „tranzit” a judeţului Ialomiţa spre litoralul românesc al Mării Negre.

Cel mai important obiectiv turistic al judeţului este staţiunea balneoclimaterică AMARA, situată la 7 km de Slobozia şi 126 km de Bucureşti, vestită prin nămolul sapropelic şi apele minerale sulfaterte, clorurale şi bromurate folosite în tratamentul bolilor reumatismale cronice, ale sistemului nervos periferic, în afecţiuni posttraumatice ale aparatului locomotor şi în boli ginecologice.

INFRASTRUCTURA judeţului Ialomiţa este reprezentată de :

Reţea de transport care însumează 1138 km de drumuri naţionale, judeţene şi comunale, din care 654 km modernizate, iar 20 de km constituie un tronson din autostrada Feteşti – Constanţa, 276 km reţea feroviară şi transporturi fluviale.

Sistem de comunicaţii cu aproape 52.000 de linii în centrale telefonice de telefonie fixă, din care 38.708 linii digitale, 12.700 linii analogice şi 600 manuale şi un număr de 50.030 de abonaţi la sistemul de telefonie fixă.

Reţea de distribuţie a gazului metan care alimentează localităţile Slobozia, Urziceni, Gîrbovi şi Grindu, iar prin implementarea programului PHARE 2000 PENTRU DEZVOLTARE REGIONALĂ ŞI COEZIUNE SOCIALĂ – COMPONENTA INFRASTRUCTURĂ se va realiza alimentarea cu gaz metan şi a localităţilor Ţăndărei, Amara, Slobozia Nouă, Gheorghe Lazăr, Bucu, Scânteia, Valea Ciorii, Săveni, Mihail Kogălniceanu, Giurgeni.

Reţea de alimentare cu apă potabilă din judeţ care este de 618 km, din care 312 km. in localităţile urbane şi 306 km. în localităţile rurale.

Reţea de canalizare cu o lungime totală a reţelelor de canalizare de circa 148 km.

Reţea energetică şi de distribuţie a energiei electrice reprezentată de hidrocentrala de putere mică amenajată pe râul Ialomiţa, în comuna Dridu şi centrala electrică a S.C. AMONIL S.A. Slobozia, reţele de transport şi distribuţie a energiei electrice de înaltă, medie şi joasă tensiune, care sunt formate din linii care au o lungime totală de peste 6700 km, staţii şi puncte de transformare prin care se face alimentarea reţelei de distribuţie.

14. PRINCIPALELE INSTITUŢII DIN DOMENIUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI, SĂNĂTĂŢII,   CULTURII,  ARTEI, ASISTENŢEI SOCIALE, MASS-MEDIA

Învăţământ

Reţeaua de învăţământ din judeţul Ialomiţa cuprinde 123 unităţi preşcolare, 115 şcoli primare şi gimnaziale, 17 licee, o şcoală postliceală sanitară şi 4 cluburi ale elevilor din centrele urbane.

Învăţământul superior este prezent în judeţ prin filialele unor universităţi de renume: Academia de Studii Economice Bucureşti la Amara cu Facultatea de Comerţ, Turism şi Finanţe Bănci, în sistem de învăţământ deschis la distanţă, Facultatea de Drept şi Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii ˛Gheorghe Cristea˛ Bucureşti şi Colegiul de Institutori din cadrul Universităţii ˛Ovidius˛ din Constanţa, care funcţionează în municipiul Slobozia.

În domeniul sportului există un club sportiv la Slobozia şi peste 180 asociaţii sportive pe întreg judeţul. Sporturile practicate sunt: atletism, handbal, tenis de masă şi câmp, scrimă, box, turism, fotbal, lupte libere şi greco-romane.

Sănătate

Activitatea de ocrotire a sănătăţii populaţiei din judeţul Ialomiţa se desfăşoară în 4 spitale cu 900 de paturi din care un spital judeţean, la Slobozia, 2 spitale municipale, la Feteşti şi Urziceni, şi unul orăşenesc, la Ţăndărei, precum şi Serviciul judeţean de Ambulanţă, Centrul de Transfuzii Ialomiţa.

În reţeaua sanitară a judeţului funcţionează un număr important de unităţi private: 130 cabinete medicale individuale de familie, 40 cabinete stomatologice, 4 laboratoare medicale, 3 laboratoare de tehnică dentară, 36 farmacii, 27 puncte farmaceutice şi 2 depozite farmaceutice, 4 centre de optică medicală.

La nivelul judeţului în reţeaua publică şi privată îşi desfăşoară activitatea 334 medici, 1180 cadre medii sanitare, iar numărul de salariaţi în sectorul sanitar numără peste 2.200.

Asistenţă Socială

În materie de asistenţă socială, la nivelul judeţului Ialomiţa sunt organizate:

·        Direcţia Judeţeană de Asistenţă Socială Ialomiţa ;

·        Centrul de asistenţă medico-socială Fierbinţi-Tîrg, judeţul Ialomiţa ; 

·        Căminul pentru persoane vârstnice ˛ing. Vadim Rusu˛ Balaciu, judeţul Ialomiţa.

Pentru protecţia drepturilor copilului este organizată şi funcţionează cu bune rezultate Direcţia Generală pentru Protecţia Drepturilor Copilului Ialomiţa, cu :

·        8 centre de plasament (5 în Slobozia şi câte unul în Urziceni, Movila şi Fierbinţi-Tîrg) ;

·        2 centre de zi în Slobozia în care sunt găzduiţi pe timp de zi copii care provin din familii cu grad crescut de abandon ;

·        1 centru de primire a copilului care funcţionează în regim de urgenţă pentru situaţii deosebite ;

·        1 centru maternal care oferă găzduire mamei şi copilului pe o perioadă determinată ;

·        118 asistenţi maternali profesionişti.

Cultură. Artă

Cultura şi arta au în judeţul Ialomiţa o bază materială formată din 5 case de cultură, 81 cămine culturale, 67 cinematografe, 190 biblioteci, 5 muzee şi puncte muzeistice.

Monumente şi ansambluri arhitecturale şi de artă plastică